Fiinta umana este egoista din primele ei zile de viata intrauterina. Cele mai bune nutriente sunt aruncate in circulatia sangvina a proaspetei si nestiutoarei mamici catre un vajnic si nesatul mancator de resurse: viitorul pui de om. Si lucrurile nu se opresc aici: pentru cresterea si dezvoltarea sa omul consuma de-a lungul vietii cantitati enorme de resurse. La o privire mai atenta insa, constatam ca fiinta umana se conduce dupa cateva legi ale naturii foarte sanatoase si foarte eficiente. Da, ati ghicit, nici procesele metabolice nu fac exceptie de la aceste legi. Bunaoara, capacitatea tubului digestiv de a absorbi nutrimentele din ceea ce mancam este fantastica: mai mult de 90 % din mancare este transformata mai repede sau mai tarziu , in substante mai simple, mai usor de absorbit; rezultatul firesc este ca la sfarsit, aproape tot ce am mancat este depozitat intr-o forma sau alta in organism.

Intradevar, omul este o fiinta egoista si hrapareata, poate ca cea mai buna comparatie am putea sa o facem cu un batran avar, care ia totul si nu da nimic. Exista insa si reversul medaliei: datorita acestei avaritii, pozata peste o mostenire genetica, oamenii castiga in greutate mai mult decat ar trebui. Evident, exista puternici factori de mediu care favorizeaza acest lucru: mancarea procesata, rafinata, gata de inghitit, toate semipreparatele si mancarea fast food, dulciurile rafinate, cu continut urias de calorii ; toate suprapuse peste un om modern, care se deplaseaza cu masina oriunde, care ia liftul intotdeauna si sta pe scaun 10 ore pe zi. Aceasta noua imagine a omului modern este din pacate din ce in ce mai des asociata cu dificila poveste a kilogramelor in plus, la care dietele de multe ori dau gres in lupta pe termen lung .

Dar de ce se intampla acest lucru? Carui fapt datoram aceasta recolta trista, mai mare de la an la an, cuibarita chiar in noi? Ei bine, exista mecanisme normale in organism care transforma nutrimentele de prisos din mesele copioase in glucide de rezerva, pentru ca mai apoi, sa fie transformate in tesut adipos, tesut de rezerva.

Iata deci motivul pentru care ignoranta noastra se transforma mai tarziu intr-o teribila lupta cu cresterea in greutate. Obezitatea este un mecanism complex prin care rezervele organismului, sub forma de grasime, cresc intr-o asemenea masura, incat pun in pericol viata individului prin riscul de boli asociate culminand cu o mortalitate crescuta.

Principalele afectiuni asociate obezitatii raman bolile cardiovasculare si diabetul zaharat.

Obezitatea este considerata in baza indicelui de masa corporala, care nu trebuie sa depaseasca 30. Un IMC de 32 este asociat bunaoara cu o mortalitate dubla.