Tratamentul diabetului zaharat se face de catre medicul specialist, intr-o maniera progresiva, ce poate include dieta, exercitiu fizic, medicatie orala si insulina.

Exista o importanta retinere a persoanelor cu diabet zaharat la injectarea insulinei. Aceasta frica, nefondata dealtfel pentru ca in multe cazuri injectiile subcutanate cu insulina nu sunt dureroase, duce la o intarziere nejustificata a terapiei cu insulina, in detrimentul unui bun control glicemic ( mai ales la pacientii cu diabet zaharat tip 2, la care controlul glicemic devine insuficient cu medicatie orala. Hemoglobina glicozilata peste 7 % poate fi un indiciu . Ideea de insulina= stagiu final al diabetului este des intalnita in randul persoanelor cu diabet, dar trebuie combatuta cu argumente stiintifice, deoarece o persoana cu diabet care urmeaza un tratament corect poate trai aproape normal multi ani.

Injectarea insulinei este posibila datorita acelor subcutanate, cu lungimi de 6, 8 sau 12 mm. Lungimea acului folosit se alege in functie de grosimea tesutului adipos din locul de injectare. E recomandat ca acul sa se schimbe la fiecare injectare.

Injectiile se fac subcutanat. Locurile de electie sunt: fata anterioara si latero-externa a coapselor, jumatatea inferioara a abdomenului (sub ombilic), fetele anterioare si laterale ale bratelor si regiunile fesiere. In brat(deltoid) de multe ori este necesar ajutorul altei persoane, datorita stratului adipos mai subtire . In acest caz acul nu se introduce perpendicular, ci la 45 grade.

Pielea se sterilizeaza cu alcool , iar urmele de alcool se pot sterge cu un buson de vata fiert in apa. Pacientul se va spala obligatoriu cu apa si sapun inainte de fiecare injectie. In general se va evita repetarea curenta a injectarii in acelasi loc. Schimbarea locului de injectare se va face periodic, dupa o schema pe care si-o va face pacientul, care de altfel isi face si singur injectiile. Accidentele dupa administrare de insulina sunt:
– hipoglicemia;
– infectiile locale (flegmoane) datorate unei asepsii necorespunzatoare;
– alergie la insulina (reactii locale si generale). in aceasta situatie se inlocuieste insulina
– lipodistrofia, hipertrofica (noduli duri si durerosi) sau atrofica, cu disparitia grasimii subcutanate. Lipodistrofia se combate prin schimbarea periodica a locului injectiei.