Nu, nu am plecat pe Luna, doar in Buzau, pentru o zi agitata. Si cine nu crede ca in martie poti sa ai o zi activa maraton de peste 12 ore se inseala. Peste 300 de kilometri in care aproape jumatate in offroad am parcurs intr-o sambata decenta in ale frumusetilor patriei. Si patria Buzaului are ce sa ofere in acest sens, credeti-ma. Am plecat de dimineata, pregatiti de aventura, intr-un drum sinuos ce urca peste deal de Sarata Monteoru. In mai putin de 10 minute eram in patria leurdei, care incoltise peste tot in paduricea rara, abia infrunzita. Peste tot dovezi ale vietii de primavara se aratau prin padure, fericite ca soarele prinde putere. Ouale de broasca erau la locul lor langa micile ochiuri de apa din zona, si singurii calatori care isi croiau drum cu zgomot asurzitor erau cativa motociclisti noroiti bine de cararile desfundate si inguste pe care goneau, intr-o maniera tehnica desavarsita. Am admirat franele in derapaj si plecarile involuntare cu roata din fata ridicata de la o distanta sigura, unde se auzeau rafale de teleobiective, grabita sa ii prinda in actiune. Masinile au inaintat apoi spre tabara de sculptura de la Magura. In padure strajuiesc ascunse multe asemenea statui, grupate razboinic catre intrare. In vegetatia inflorita, albul statuilor se evidentia cu usurinta, facandu-le mai impunatoare decat fotografii grabiti. Am plecat din nou, cu gandul la urmatoarea tinta: o punte rutiera peste apa, construita din lemn, care se balanseaza cu masinile mici care se aventureaza in drumul din Viperesti. Am intrat cu dificultate prin adevarate furci caudine direct pe pod, care se clatina zdravan, scartaind a putred. Dar masinile au trecut cu oarecare usurinta peste pod. Imaginea insa se schimba cand in urmatoarele minute trece un atelaj. Oamenii isi doresc un pod modern, dar… nu sunt┬á fonduri ­čÖé

Ne-am pus din nou la drum spre muzeul chihlimbarului. Din pacate lumina nu e potrivita pentru frumoasele exponate, ingramadite intr-o cabana din lemn, interesanta dar total neincapatoare. O doamna cu o poezie foarte bine invatata si greu de intrerupt ne da detalii despre asemenea geme care odinioara tineau usa sa se inchida prin conace boieresti din zona. Am remarcat cu coada ochiului in vitrina insa si cerceii Ceauseascai… O amintire mult prea sumbra inca domneste peste aceste locuri, asa ca ne punem la drum spre Vulcanii Noroiosi. Daca mergi prima data, nici nu stii ca de fapt sunt 3 locuri distincte ce pot fi vizitate. Noi am vazut insa bucate faine pregatite de gazda noastra, Mihai Posedaru. Dupa ce ne-am ostoit foamea, am intrat cu alte motociclete si masini inainte si dupa noi catre Paclele Mari, deservite de un drum solicitant pentru anvelope. Bucatile de asfalt ca in palma alterneaza cu locuri de pietris si macadam care par sa fie drumul. Din fericire, noi am avut vreme sa vedem repede si paclele mici. Apoi am plecat catre cei ascunsi, hotarati sa ii documentam mai cu atentie. Cu ajutorul dronei, am survolat locul micut, impanzit cu urme de animale in noroiul proaspat. Am urmat calea spre canionul de sare din Meledic, unde am admirat cateva cristale de anul asta. E si normal, avand in vedere ca acest canion are in fiecare an o alta configuratie si alte cristale decat cele din anul precendent. Dar adevarata aventura pentru cele 3 Kuga a venit in continuare, in cautarea Focului Viu. Acest fenomen este bine pazit de o padure rara, in care poti ajunge doar cu o masina echipata corespunzator. Noi am oprit la o apa, traversand-o la picior peste un bustean asezat iscusit peste apa repede. 20 de minute de urcat pe jos s-au facut la lumina stelelor si a lanternelor, pana cand l-am zarit, de la o distanta, pe o coama inverzita. De aproape, din locul rotund, cu miros slab de gaz natural, flacari albastre si galbene, cu diverse irizatii, emanau alene din pamantul moale. Oare iarna nu se stinge? Ne-am despartit cu greu de semineul natural care invita la povesti de munte, grabindu-ne sa incheiem cu un offroad de noapte aceasta excursie cu comori nebanuite la doar 100 de kilometri de Bucuresti.

In aceste locuri oamenii isi vad in continuare de viata, asa cum fac de sute de ani poate. Un cuplu in varsta tundea o oaie trantita pe o parte. Am ramas surprins de naturaletea celor doi, care isi vedeau sarguincios de treaba chiar la 1 metru de drum. Altii viziteaza o chilie neobisnuita, cu o mica biserica scobita in piatra ce strajuieste cimitirul satului.

E chiar greu de crezut cata munca a fost depusa in ani de zile pentru a realiza asa ceva direct in piatra dura….

Ne-am intors cu multe de povestit la o ciorba fantastica de aripioare si un pastrav proaspat, cu acorduri de chitara si mandolina, seara tarziu, la vila Olga. Puneti pariu ca nimeni nu se poate trezi a doua zi dimineata cu regrete? Poate cei ce nu au venit….

Exista si un concurs, daca vreti sa veniti in mai la Orsova cu noi…. luati concurs!

http://promotii.goodyear.eu/ro_ro/4×4-experience/participa-si-tu/