Sa va povestesc ce e cu testul de toleranta la glucoza (TTOG sau TTGO). Sunt persoane la care valorile glicemiei a “jeun” sau glicemiei pe nemancate sunt la limita, sau glicemia la 2 ore dupa masa- postprandiala- este mai mare decat de obicei (vezi intre ce parametri trebuie sa varieze glicemia – valorile normale si cele diagnostice pentru IFG – glicemie a”jeun” modificata-,IGT- toleranta la glucoza alterata- si diabet zaharat aici, )

De aceea se face acest test de “provocare”, care consta in consumul unei cantitati de 75 g glucoza dizolvata in apa( gustul nu e tocmai placut, adica e cam prea dulce) . In mod normal se masoara glicemia inainte de test, si apoi la momentele 30 minute, 60 minute si 120 minute dupa ce ati baut paharelul cu solutia de glucoza. Este foarte important sa aveti o activitate obisnuita pe parcursul celor 2 ore, nici nu prea se poate altfel, ca doar sunteti la spital sau policlinica; ideea era sa nu alergati sau sa faceti lucruri dificile, inclusiv sa va stresati aiurea. Din proprie experienta e cam neplacut sa dai 4 probe de sange, si o cantitate ceva mai mare decat de obicei la spitalele mari unde se dozeaza si insulinemia( adica masoara cata insulina se descarca la acest stres glicemic). Eram destul de lesinat la ultima dozare si imi cam parea rau ca am facut de bunavoie acest test, dar eram speriat de o valoare cam mare a hemoglobinei glicozilate, de 5.7%, aproape de limita superioara ( la omul sanatos variaza intre 4-6%). Rezultatele la glicemii vin repede, la unele spitale chiar in aceeasi zi, iar citirea lor poate orienta specialistul daca exista un risc mai mare de diabet zaharat.

Cand se face acest test? Pentru o persoana cu IFG – o glicemie pe nemancate” a jeun” cuprinsa intre 110 ml/dl si 126 mg/dl ( valori in plasma venoasa, nu cu glucometre!) – acest test arata daca persoana respectiva prezinta toleranta alterata la glucoza ( daca glicemia la 2 ore este cuprinsa intre 140 mg/dl si 200 mg/dl) sau chiar diabet zaharat (peste 200 mg/dl).

Exista insa numeroase discutii despre inconsistenta acestui test, datorita diferentelor intre indivizi la acest standard, ba chiar exista dovezi ca acelasi individ poate avea valori diferite la repetarea testului. In plus, exista o serie de factori care pot perturba acest test: de exemplu daca in zilele precedente persoana a mancat mai putine glucide, poate creste artificial valorile glicemiilor in test (“diabet de foame” ). Iarasi, sunt si alte afectari , si nu doar metabolice(ex dislipidemii, boli cronice, diverse medicamente, chirurgie gastrica) care pot influenta major acest test. Aici util este testul de toleranta la glucoza intravenos.

Ce e de retinut insa este faptul ca o toleranta anormala sau alterata la glucoza(IGT) poate evolua catre diabet( o treime din cazuri), catre normalizarea valorilor ( daca se respecta o dieta mai stricta si se modifica stilul de viata) sau poate ramane asa. Legatura intre IGT si diabet este certa, si a fost demonstrata in numeroase studii. Daca exista cea mai mica suspiciune, fuga la medic pentru ca in acest stadiu inca se poate face ceva pentru a nu ajunge la diabet. Cu cat este depistata mai devreme aceasta anomalie a glicemiei, cu atat cresc sansele ca diabetul sa fie intarziat sau chiar sa nu se manifeste vreodata.