De multe ori auzim discutii langa lift despre trasul de fiare, legat mai mereu de consumul de proteine si anabolizanti. Ce sunt ele?

In organism, proteinele sunt compusii chimici cu cea mai mare insemnatate structurala. Se presupune ca viata insasi a inceput in momentul in care din supa proteica a luat fiinta prima forma de organizare vie de pe pamant, ce avea o structura proteica. Moleculele proteice sunt constituite din unitati simple, numite aminoacizi, asezate in secvente specifice pentru fiecare specie. De aceea atunci cand mancam proteine( animale sau vegetale) ele nu pot fi folosite ca atare, atat din cauza marimii lor, care le face imposibil de absorbit in intestin, cat si datorita apararii imune mediate umoral si celular la patrunderea unei structuri proteice in organism. De aceea proteinele sunt scindate, “maruntite” in aminoacizi ce pot fi utilizati pentru nevoile zilnice: constituirea de proteine specifice corpului omenesc.

Aminoacizii circula in sange pentru nevoile anabolice( de sinteza) – aminoacizii liberi circulanti, sau pot fi inclusi in structuri proteice structurale sau functionale. proteinele pot fi fibroase ( actina din celula musculara) sau globulare( proteine ciculante, precum hemoglobina). Structura lor poate fi extrem de complicata, dar in esenta aminoacizii ce le compun sunt aceeasi, doar ca sunt asezati diferit.

Poate ca ati auzit de aminoacizii esentiali: isoleucina, leucina, lisina, methionina, fenilalanina, threonina, triptofan si valina. 8 la numar, acesti aminoacizi nu pot fi sintetizati de ficat, prin urmare trebuie sa ii procuram din proeine ce ii contin. Cele mai bune proteine ( de “calitatea 1 “) le gasim in carne , dar si in lapte, branza si oua. Aceste alimente contin toti aminoacizii esentiali pentru nevoile organismului, de aceea o dieta saraca in asemenea alimente trebuie sa compenseze necesarul proteic cu alte vegetale bogate in structuri proteice. O dieta vegetariana exclusiva poate duce in timp la anumite carente de natura proteica, de aceea retetele care exclud carnea trebuie folosite cu grija si daca se poate cu alternarea acestor produse animale in dieta zilnica.

Legumele contin de asemenea proteine. Soia, fasolea, lintea, alunele si fisticul contin o cantitate apreciabila de proteine, iar proteinele vegetale joaca un rol important intr-o alimentatie sanatoasa, pentru ca nu sunt insotite de aportul de grasimi saturate prezente in carne si alte produse de origine animala.

Ce sunt anabolizantele? Acesti compusi chimici, catalogati de unii drept medicamente, sau suplimente alimentare de altii, imbunatatesc sinteza proteica, in special in muschi. Interzise in sportul de performanta, dar folosite de cei ce merg la sala de forta in culturism si alte sprotriunde masa musculara e importanta, anabolizantele au o reputatie discutabila, benefica in sinteza proteica, dar potential nociva prin afectarea hepatica si renala, dezvoltarea dislipidemiilor si cresterea tensiunii arteriale.

In organism putem vorbi de o asa numita balanta de azot. De fapt pierderile zilnice de azot trebuie compensate prin aportul de proteine, pentru a evita pierderea de azot ( stari hipercatabolice) sau retentia azotata ( prezenta in copilarie, in perioada de crestere, dar si in afectare renala, dieta hiperproteica etc). La copii necesarul de aminoacizi esentiali este mare (45 % din ratia proteica) , acest necesar scazand la o pondere de 20 % la adult. In dietele hipocalorice, cand se activeaza catabolismul proteic, degradarea aminoacizilor pentru obtinerea de energie duce la pierdere de masa musculara ( cu oboseala, fatigabilitate), retentie azotata, iar in cazuri extreme la disfunctie renala si guta. Dietele hiperproteice( vezi dieta Atkins ) au un potential si mai mare de retentie azotata! De aceea o dieta echilibrata trebuie sa asigure necesarul energetic in principal din carbohidrati si grasimi, si mai putin din proteine, sau mai rau, din proteine de constitutie.

Necesarul proteic este de 0,75 g/ kg corp, la adultul sanatos. In primele luni de viata, necesarul de proteine este urias: 2,5 g/ kg corp , dar el scade treptat. In diabet, in stari catabolice si alte afectiuni, necesarul trebuie crescut la 1,2-1,5 g/kg corp, pentru a compensa balanta negativa de azot. Daca se consuma proteine in exces, poate asa creasca productia de uree. Proteinele reprezinta un substrat energetic mai slab comparativ cu alti combustibili precum glucidele si acizii grasi. Ele pot furniza cam 4 cal/ g de proteina de aport, si trebuie luate in calcul in necesarul energetic la persoanele cu afectari severe ( stari critice).