Vestile bune merg repede: să mergi intr-o delta nouă, nemaivazuta de tine intr-o perioada potrivita, numai bună pentru a vedea specii de pasaj la început de toamna. Stiam deja de la Doru ca aici putem vedea pe langa specii obișnuite și pelicani creti sau rață roșie, dar nu sunt de refuzat nici alti “liferi” în orice escapadă, fie ea de weekend sau nu. De aceea ne-am trezit din nou la drum in acest weekend prelungit cu un scop foarte bine definit: sa vedem specificul unei delte micute la varsarea raului Drin in Adriatica.

Desi pentru a ajunge acolo ai nevoie de o zi lumina de condus, drumul de Albania este cu siguranta o provocare menita sa rascoleasca ultimele redute de colorit balcanic din vecinatatea tarii noastre. Daca Bulgaria nu este o tara greu de tranzitat, acest lucru se datoreaza drumurilor goale, cu indicatoare si statii de benzina rare, dar suficiente pentru a ajunge rapid la granita. Ne-am delectat, asadar, cu intinderi nesfarsite de asflat pe langa Sofia pana aproape de granita, unde am ales o mehana traditionala pentru a cina rapid in Kyostendil, un orasel linistit de langa granita. Ca de obicei, masa intr-o mehana este o intalnire savuroasa cu bucate la cuptor, servite cu legume calite si branzeturi aromate. Am imortalizat rapid cateva cadre foodporn si ne-am vazut de ale noastre. Am continuat astfel drumul spre Macedonia, o tara interesantă cu particularitati culinare cel putin la fel de gustoase ca cele sarbesti si bulgaresti. Cand am vazut acum cativa ani in Balcaniada “Bay of bones” am promis ca voi reveni la lacul Ohrid, de data aceasta insa l-am vazut venind dinspre Prespa, trecand prin parcul natural dintre cele doua lacuri. Pe drum te poti opri pentru a admira vegetatia interesanta, cu arome de oregano si cimbrisor salbatic invaluindu-te la fiecare poza. Acest loc uitat de europeni are trasee de bicicleta superbe, frecventate vara de ciclisti pentru antrenamente serioase pe pante interesante printre peisaje alpine. Esti practic intr-un parc natural absolut fermecator, cu drumuri ce urca spre nori. Pentru noi a fost interesanta o intalnire inedita cu o specie de soparla locala, sfioasa si greu de gasit. Atat Doru, cat si Eros au fost precauti pana au ajuns in limita de lucru pentru fotografierea ei de aproape. In acest peisaj soparlele se pierd usor, avand vegetatie destula sa se ascunda de arsita soarelui si sa se indeltniceasca cu prinderea insectelor.

Noi am admirat in saua muntelui un grup de parapantisti, veniti aici pentru senzatii la inaltime. I-am privit asezandu-zi cu grija aripile lungi si zvelte, pregatindu-se de decolare adoima pasarilor de prada ce cutreiera vazduhul. Imaginile vorbesc de la sine, iar temerarii zburatori au profitat de vantul prielnic pentru a decola in graba catre curentii termici. Acest sport necesita cunostinte temeinice de fizica si meteorologie, practic trebuie sa “simti” vantul. In scurt timp, nu mai putin de 8 sportivi isi incercau maiestria pe rafalele de vant, tolaniti intr-o seleta cu o comoditate stranie, dar cu siguranta placuta. Unul din oaspetii acestui loc chiar era venit tocmai din Noua Zeelanda, pregatit de mari ispravi zburatoare pe un alt continent.

Trecerea granitei cu Albania este insa un spectacol usor trist, ca o comedie neagra despre ce inseamna sa fii vames intr-o tara necivilizata. Daca a face o poza pe un magar poate parea haios, purtarea vamesilor albanezi este la limita intelegerii umane, insa cu voie buna poti iesi dintr-o situatie cel putin neortodoxa, in care esti acuzat ca transporti alcool si droguri la ei in tara. Evident s-au pus intrebari despre Pesches, Ciubuk si alti frati de sorginte turca ai cadoului de trecere. Pana la urma am trecut in Albania, mirati intr-un fel de zelul inexplicabil al oamenilor cu functii publice aparent importante numiti vamesi. Doar cina in Albania primeste nota mare: Miel la rotisor cu salata casei e optiunea perfecta.

Intr-un final am ajuns aproape de Adriatica. A fost o provocare mare sa ne ferim in trafic de formele de viata ambulante din Albania; biciclete ciudate cu motor, carand in fara lor un grilaj imens cu toata familia inauntru puteau fi vazute gonind prin traficul aglomerat, ticsit de Mercedesuri din toate timpurile si motociclisti fara casca sau alte protectii. Am parasit drumul national si am intrat in zona de interes pentru noi, cu pasari si instrumente barbare de pescuit, insa eficiente pentru cometrul local cu lighioane de apa dulce: pestii Drinului. Dupa o intrare initiatica in acest habitat cu binoclul intr-o mana si determinatorul de specii Collins in cealalta, am vazut si apreciat Adriatica, cu o plaja lata acoperita cu nisiu negricios si fin. Am zabovit si aici pret de o baie, admirand apusul de soare intr-un loc retras, perfect pentru o seara reusita.

Trebuie sa fiti insa constienti ca acest gen de turism presupune si o hidratare corecta, asa ca am avut in permanenta la noi provizii de apa. Au fost momente bune sa stranim discutii despre necesarul de vitamine, cum poti preveni epuizarea cand mergi la catarari, ce alimentatie trebuie sa ai intr-o expeditie si ce principii nutritive sunt obligatorii in dieta zilnica, cum incalzesti grupele de muschi pentru a evita intinderile, ce faci daca ai exagerat cu berea in vreo seara la o cantare cu mandolina, prietenii stiu ce spun eu si mai ales de ce.

Am revizitat vama cu Albania spre intoarcere, cu un “Falemderit” din inima echipei de vamesi zelosi care ne-au bagat la garajul tenebrelor, un loc primejdios daca vrei sa ajungi exponat in lista de traficanti de arme. Am iesit la fel de repede de acolo, pentru ca eram deja cunoscutii vamesilor cersetori si stiau ca nu vor primi SPAGA!

Cu aceasta calatorie am remarcat mai bine ce inseamna tranzitia unei tari ca Albania spre Europa. Am vazut vehicule interesante, unele foarte vechi si demne de o denumire “istorica”; voi lasa cateva poze sa vorbeasca, m-au impresionat aceste tocatoare de lemn aparent legal construite, cu un motor diesel unic in felul sau.

Am punctat, asadar, o noua fila din proiectul nostru de a vedea toate deltele si locurile bune de cuibarit pentru pasari din Europa, in care Prespa, Ohrid si Adriatica au fost surprize placute.

Proiectul Deltele Europei este un proiect de travel blogging initiat de Wildescapes, cu sprijinul Doppel Herz si Telekom Romania. Partener logistic: Paralela45.