Nu pot sa spun ca nu ma atrag provocarile. E ca un facut, de indata ce vine vremea frumoasa (a se citi macar o saptamana de soare, din Mai incolo) nu se poate sa nu apara ceva palpitant, facut sa imi atraga partea aventuroasa din mine. Si daca distractia vine la pachet cu oameni la fel de optimisti, atrasi de un stil de viata activ, totul este in regula.

Nu asta am crezut cand am fost invitat de echipa Lipton in acest proiect comun cu destinatie urbana. Ma gandeam cu multa curiozitate ce putem face impreuna intr-un Bucuresti sufocat de masini si claxoane…. Dar ma inselam, totul a iesit cu mult peste asteptarile mele.

Am aflat astfel cum Lipton se gandeste la bietii bucuresteni rapusi de caldura in doua variante la fel de hidratante:

Lipton ceai verde, energizant, pentru cei cu sete de Aventura, ca mine (?!), dar si cu Lipton ceai verde cu lamaie, indulcit cu stevia, cu un continut mai mic de zahar si calorii. Iete aci a intrat pe taramul meu, si v-am povestit( link) ce beneficii aduce.

Dar aveam sa aflu lucruri noi despre ceai, desi sunt mare amator al acestei bauturi; am participat la o interesanta ceremonie despre ceaiul japonez, impreuna cu maestrul si discipolii sai.

Aceasta ceremonie a avut loc la Eden Spa, o locatie cocheta din cartierul Primaverii, ocazie cu care am incercat o interesanta sedinta de masaj cu pietre fierbinti. Au fost 30 de minute de extaz pentru toate grupele de muschi de pe spatele meu!

Trebuie sa recunosc sincer ca diferentele culturale intre noi si japonezi sunt vaste: ceaiul reprezinta pentru ei o metoda de purificare spiritual, greu de inteles pentru noi, europenii. Dar felul in care ne-a fost prezentat acest ritual te face sa te gandesti daca nu cumva noi, europenii, am devenit prea superficiali cu ceea ce ne inconjoara…

A fost o ocazie buna sa ma reintalnesc cu prieteni vechi, ocazie cu care am schimbat impresii intr-o atmosfera relaxata…

Daca ati avut rabdare sa cititi pana  la capat, sa aveti si acum, pentru ca, dupa cum stiti, castigatorul de pe zerocalorii s-a dovedit un mare amator de aventura: motociclistul si pasionatul de aviatie militara Dodo a fost incantat si infricat in acelasi timp de saltul de la 4200 de metri. Asa ca l-am invitat sa-si depene impresiile , impreuna cu pozele cele mai relevante de … sus de la 4200, fireste.

Intr-o atmosfera relaxata doar de ceaiul verde de la Lipton, si fricosii si curajosii s-au intalnit la Clinceni, loc de taina pentru impatimitii de adrenalina la inaltime. Iata ce relateaza Dodo de la fata locului:

“Ma suna Mircea sa imi spuna ca am castigat si o sa imi umple Lipton duminica cu o aventura urbana. Nu-mi vine sa cred, e visul meu sa zbor; cand eram mic, la varsta la care tot copilul bate mingea in fata blocului, eu desenam cu multa fascinatie avioane de lupta, convins fiind ca intr-o zi voi pilota o asemenea masinarie. Deci cum să refuz? La o ora la care tot romanul credincios se intoarce de la biserica si o ia alene spre gratar, eu nimerisem deja la hangarul fratilor TNT. Si pana sa apuce Cabral sa imi explice cum se raceste boxerul de la GS-ul lui, a trebuit sa ma echipez, cu un Lipton Ice Tea in mana. Pentru ca sus e mai frig decat te astepti, am luat pe mine din hangarul cu bunatati un combinezon de zbor. Uau…

Ma duce Lipton cu avionul mov la vreo patru mii de metri si deschide usa. Am avut o senzatie teribila ca nu am de ce sa ma agat. M-am rostogolit pe spate, am vazut avionul fara sa vreau, m-a rostogolit instructorul pe fata sa vad Bucurestiul de sus. In hangar il rugasem sa deschida cat mai tarziu ca sa prindem viteza cat mai mare. Daca nu as fi avut ochelari, mi-ar fi fluturat pleoapele.

La motocicleta mea am un manson in dreapta din care pot sa controlez acceleratia și deasupra lui, maneta de frana. Le-am cautat degeaba in aer ca nu erau acolo. Il aveam pe unul in spate care desi imi era pasager, facea ce vroia el cu mine. Nu aveam nici un fel de control asupra a ceea ce se intampla cu corpul meu. S-a deschis parasuta si la fel de brusc cum am inceput sa cad, am inceput sa plutesc si sa respir. Mi s-a uscat gatul si mi s-au infundat instant urechile.

Dupa ce am aterizat, primul gand a fost ca sunt viu, al doilea a fost ca trebuie sa ma intorc repede acolo sus. A fost al dracului de scurt si n-am avut nici un gand, ca pe motocicleta. Am avut mintea goala, corpul plin de spaima si sufletul in extaz, ca pe motocicleta. Mi-a revenit zambetul tamp pe care il aveam in copilarie cand faceam cate o prostie si scapam, ca pe motocicleta. Am desfacut fermoarul si l-am luat pe Lipton de pahar.

Pentru ca jos, odata revenit printre pamanteni, am stat cu o gasca de oameni faini, vorbind despre salturi si alte distractii de vara, ascunsi bine de soarele sagalnic si hidratati cum se cuvine.”

Multumim inimoasei echipe Lipton “Tea and the City” pentru invitatia facuta si pentru momentele de relaxare petrecute impreuna .