Degustare de whiskey irlandez la Casa Doina – de vorbă cu Stephen Teeling
Degustări, Stil de viata May 31st, 2016
Înainte să vină căldura de foc în București, cel mai bun lucru pe care îl poți face într-o seară din timpul săptămânii este să evadezi din cotidian și să te lași purtat de poveștile de adormit copiii despre whisky și istoria acestuia. Mai ales că atunci când te îmbraci în kilt, cu siguranță primești o atenție specială din partea celorlalți (cu bune și rele, evident, că e plin Bucureștiul de Dorei sub acoperire). Mi s-a întâmplat acum câțiva ani, la nunta unui prieten, să mă iau la harță la modul cel mai serios cu unul din invitați datorită diferențelor culturale vaste între mine și el pe subiectul vestimentației la astfel de evenimente.
Nu mai fusesem de ceva vreme la o degustare adevărată de whisky și malțuri cu caracter, așa că am acceptat invitația bunului meu prieten Achim Laurențiu Avram la o astfel de seară la Casa Doina, în compania unui șarmant ambasador al distilatelor de dincolo de Canalul Mânecii, Stephen Teeling. Fără doar și poate, asocierea cu trabucuri de calitate din Nicaragua era un mare plus pentru seara cu pricina. Apropos, sper că știți că există o rivalitate eternă între irlandezi și scoțieni cu privire atât la denumirea whiskey/ whisky, cât și la menționarea istorică a celui mai vechi distilat, culoarea kiltului, tipul de distilare și chiar și folosirea turbei la notele de fum ale malțului.
Plecând așadar de acasă cu un taxi oarecare spre locanta sus amintită, am avut marele noroc să nimeresc un taximetrist de-un leat cu mine: motociclist, cu părul lung, omul mă aștepta cuminte la volan ascultând muzică bună, cu mult distors și pedală dublă (who wants to rock forever?). Așa că măcar pentru o seară am fost scutit de întrebarea clasică dacă port ceva pe sub fusta caraghioasă de tartan, prinsă cu cingătoare lată ce ține loc fracului în serile de gală pentru frații mei scoțieni. Slainthe, colegu’! Și asfalt uscat!
Dar să vă zic de Stephen. Descendent al unei vechi familii de irlandezi cu tradiție în distilarea, maturarea și comercializarea whiskey-ului irlandez, Stephen Teeling este pe placul meu întru totul: călător, pasionat de distilate din cele mai fine, povestitor și mai ales înzestrat cu un simț al umorului debordant. Deși era invitat la degustare din partea gazdelor de la Lerida Internațional, o companie care aduce în România încă din 1993 mărci de renume de băuturi alcoolice, țigări de foi și vinuri, Stephen și-a intrat și el în rolul de gazdă la rândul său, imediat când m-a zărit în ușă alături de Achim. O scurtă strângere de mână a fost suficientă: parcă eram prieteni de o viață, depănând povești despre whisky, Scoția, Irlanda, distilerii, turbă și alambicuri. Am glumit pe seama unor scoțieni care își distilează malțul de două ori și jumătate, am râs pe seama metodelor moderne (sunt apărator înfocat al tradiției în această industrie), am comentat opresiunea istorică a Breatainn Mhòr ( Marea Britanie n.a), și, și, …și.
Alături de Achim și de Bogdan Ciocârlan, managerul de marketing de la Lerida, Stephen a oferit celor prezenți o veritabilă lecție de afaceri într-o prezentare elaborată a istoriei familiei sale, începând cu anul 1782, când unul din strămoșii săi (Walter Teeling) începea o adevărată cursă a vieții alături de whisky-ul irlandez. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că distilatele pe care urma să le degustăm în continuare sunt produse într-o distilerie nouă, fondată în 1987 abia, dar care aduce la viață cu ajutorul familiei care a fondat-o o poveste de peste 200 de ani de producție a “apei de foc”. Poate și din acest motiv familia distilatelor Teeling a avut un succes neașteptat în Statele Unite, precum și o creștere spectaculoasă la nivel mondial, fiind considerat în 2015 brandul cu cea mai mare creștere ( bine, e și noutatea care atrage). Eu pun acest succes mai degrabă pe seama atenției la detalii.
La degustare au participat 3 mostre diferite: un “single grain” (un whisky obținut din grâu sau porumb), un “single malt” ( la care este folosit orzul ca materie primă, în special pentru ușurința cu care acesta poate fi procesat pentru producerea alcoolului inainte de a fi distilat tradițional în alambic de cupru) și un “small batch” ( o ediție limitată, de obicei din loturi de single malt maturate până când masterblenderul consideră că este momentul optim pentru blending, cu condiții speciale de filtrare de multe ori.
Achim ne-a oferit mai departe amănuntele tehnice legate de degustarea propriu-zisă, dar adevăratul cunoscător în asemenea situații de obicei este chiar nasul tău, care poate să descopere arome delicate în oricare din mostrele puse la dispoziție de Teeling. Asta și pentru că cei de la Teeling au moștenit o atenție desăvârșită pentru detalii, surprinzătoare pentru un whiskey irlandez. De aceea sunt destul de departe (în sens bun) de acele Irish Whisky mainstream pe care le știm bine și care, în ciuda distilării triple, nu au calitatea așteptată, în general fiind considerate de mulți degustători sub calitatea scotch-ului.
Am început cu Teeling “small batch”, un whisky irlandez (blend) extrem de interesant, cu un conținut ridicat de malț. Cu siguranță ieșit din tipare, are un nas intens, cu aromă de măr dulce, dar și oleacă lemnos, cu note de stejar, m-a surprins datorită tăriei alcoolice ridicate (46%). Gustul este destul de mătăsos pentru această tărie, în parte și din cauza maturării în butoaie de rom, care aduce suplimentar note plăcute. Postgustul este dominat de vanilie și stejar, dar și condimentat (piper și enibahar mai ales am simțit eu, alții spuneau de cuișoare, scorțișoară). Eu vă invit să îl încercați, dacă vă place în general Irish, cu siguranță distilatul pomenit mai sus merită încercat.
Dacă primul sortiment a fost dominant, următorul single grain prezentat de Stephen m-a dat realmente pe spate. Nu te aștepți la prea multe de la un whiskey de porumb, în mare din cauza unui Jack Daniels care sufocă de ani buni barurile din București cu tăria sa, nedemnă însă pentru lipsa lui acută de complexitate și echilibru. Teeling single grain este exact opusul: un distilat cu o culoare magică, de ambră, cu un nas cu multă vanilie și ceva condimente, fructe uscate. Gustul este foarte ușurel, cu note de pâine coaptă și cereale prăjite. Onctuos și ceva mai uleios ca primul, cu adevărat m-a câștigat repede.
Al treilea sortiment a fost Single Maltul de la Teeling, suflându-mi-se din culise o vârstă venerabilă, de peste 23 de ani. Cu adevărat un distilat special ce arată experiența celor de la Distileria Teeling, nasul cel mai complex, cu note de măr și prospețime de iarbă proaspăt cosită, dar și lămâie și piersică uscată. Gustul este intens, de mere verzi, lămâie și ananas, dar și condiment – cuișoare . Finish foarte lung, cel mai taninos dintre toate (cum era și normal) și afumat cât îi trebuie.
Nu am mai stat la degustarea de trabucuri, deși Robustos îmi făcea cu ochiul și era mai mult ca sigur potrivit pentru cel din urmă sortiment încercat, dar am plecat de la degustare cu o impresie total schimbată față de Irish Whisky în general. Mulțumiri companiei Lerida și lui Achim, dar mai ales lui Stephen, un irlandez pur sânge care știe ce face și mai ales are o moștenire cu care se poate mândri.
Dacă ajungeți la Dublin, vestea bună este că distileria se află chiar în centrul orașului, turul distileriei include și 3 programe diferite de degustare și, cine știe, poate îl nimeriți pe Stephen prin zonă. Hai cu Slainthe (înseamnă noroc în irlandeza – scoțiana veche).
Mai puteți afla detalii picante despre inimoasele whiskey-uri ale familiei Teeling și de pe site-ul oficial, care are informații actualizate pentru vizitatori și entuziaști ai spiritului irlandez de pretutindeni la adresa:
Credit Foto: Lerida Internațional
August 20th, 2016 at 4:31 pm
Cea mai misto meserie!