Desi mai erau 3 saptamani pana la plecarea in tura a doua a Balcaniadei, nu am putut sta locului si am acceptat cu mare bucurie o invitatie inedita: un salt cu parasuta la TNT Brothers. Pentru ca suna atat de bine sa incerc sa vad Balcanii intr-o zi insorita de la 4000 de metri, am luat motocicleta de coarne si, impreuna cu bunul meu amic de calatorii Ivo, dusi am fost… spre Clinceni, un teatru de operatiuni binecunoscut pasionatilor de zboruri de agrement sau de salturi cu parasuta. Cred ca sentimentul de cobai ne-a venit natural, ii pentru ca eram primii din gasca de Balcaniazi ( Doru, Zdeto, Mada urmau sa sara dupa noi).

Trebuie sa va marturisesc , dar asa, cu mana pe inima, ca nu mi-era frica neaparat… de salt. Problema e la avionul acela mic, tare plapand, care nu prea iti inspira incredere. Dar toate aceste temeri iti sunt imediat spulberate cand ii cunosti pe cei de la TNT Brothers. Li se vede in ochi pasiunea pentru zbor si parasutism, chiar fac aceste lucruri pentru ca le place si asta iti da incerdere sa mergi mai departe, sa te lasi pe mana lor. Pentru ca in esenta, la un salt cu instructor, tu nu faci nimic. Te lasi in mana lui si a echipei, esti ca un sac de cartofi care trebuie sa treaca printr-o experienta la inaltime. Din fericire pentru mine, zborurile cu parapanta din tineretile-mi zbuciumate m-au ajutat sa imi iau rolul in serios si sa cer de la inceput comenzile parasutei. Oricum mi le-ar fi dat, imi zice instructorul , “ca sa-mi fie greu”. No acum ce sa zic, mie mi-a placut ideea de la inceput, daca tot fac pasul( la propriu) din avion spre pamant, cu o carpa deasupra capului, macar sa ma distrez pe cinste.

Asa ca am purces spre visul omenirii alaturi de… instructor, care iti este ca un camarad de armata, concentrat pe ce are de facut, si mai ales foarte serios cand te echipeaza cu hamul special.

Si e bine ca e asa, ca viata ta atarna de 4 chingi, sau cate or fi ele, si de niste catarame speciale, cu care esti legat chiar de instructor.

Vremea sovaielii insa apune in momentul in care te urci in avion, de-a busilea ca asa e modelul. E greu de descris sentimentul de baieteala care m-a apucat in momentul in care m-am trezit cu inca 5 superbaieti in acel avion cu carlinga ingusta si cu motorul zumzaind de parca ar fi fost motoras de stergator de parbriz. Cei 2 cameramani, relaxati total, vorbind vrute si nevrute; instructorii, mult mai seriosi, ne dadeau ultimele indicatii pentru salt, verificand inca o data toate harnasamentele care te tin strans legat de instructor inca din avion. Avionul incepe sa urce, destul de repede, si in curand toate zonele agricole incepi sa le vezi ca pe niste pete neserioase, ce formeaza o harta vesela sub tine. Eu m-am uitat si dupa Balcani, dar nu am avut o asemenea vizibilitate sa vad muntii, ii voi vedea de aproape si in a doua tura de Balcaniada….

Desi norii sunt departe, stiind ca in 15 minute vei fi la 4000 de metri, incepi sa ii consideri parte din peisaj.

Dar cu adevarat momentul greu il ai cand se deschide usa avionului: un vant puternic te avertizeaza ca vei face un salt sfios ( a se citi te ia instructorul pe sus si te zvarle din avion), lucru care se intampla extrem de repede, in timp ce cameramanul acela simpatic sta in permanenta linga tine sa iti imortalizeze moaca impietrita( acolo unde e cazul, eu mi-am revenit repede ).

Dupa ce sari, desi esti tentat sa te uiti DOAR in jos, e bine sa te uiti in jur, la avion, la cameraman, ca filmul in care traiesti e cat se poate de rapid… si se termina repede; dintr-o mare vajaiala care dureaza cateva zeci de secunde, dintr-o data e … liniste.

Si tu cobori lin, cu comenzile in mana, si cu linia orizontului cand pe stanga cand pe dreapta: dupa placul tau, al comenzilor si, uneori, cand sari calul, si al instructorului . Aterizarea e nimic pe langa salt; dupa ce ajungi cu bine jos, cu gura uscata de cat ai zbierat pe sus, iti doresti un singur lucru: sa o faci din nou…

Am plecat acasa cu inima impacata, cu cd ul cu poze in brate si cu dorinta de a ma reintoarce intr-o gasca de pasionati de salturi acrobatice. Multumiri inca o data echipei TNT Brothers si multumesc special Ludmilei.