Odata cu venirea primaverii ma pregatesc si eu de drumuri care iarna nu au farmec: weekendul acesta voi rataci prin zona Buzaului, intr-o gascuta faina. La invitatia Goodyear Romania am pregatit o selectie fina de calatori destoinici, gata sa descopere cateva din frumusetile romanesti bine ascunse.

Nu aveam de gand sa dezvalui toate locurile in care vom ajunge impreuna, dar unul din obiectivele iesirii din acest weekend este pe cat de original, pe atat de frustrant. Am mers acum ceva ani de zile, la indicatiile unui cunoscator al locurilor buzoiene, intr-o localitate micuta numita Colti care adaposteste un foarte original muzeu al chihlimbarului. Este genul de frumusete romaneasca aruncata in noroiul uitarii, in conditiile in care acum ceva vreme s-a descoperit o frumoasa pepita de chihlimbar, cu o puritate deosebita, de peste 3 kilograme! Doamna de la muzeu, la vremea respectiva, ne-a luat repede cumplita taxa de 4 lei si ne-a anuntat ca nu putem face poze…. Ne-am vazut de ale noastre si am profitat de prezenta unui cunoscator ce venise cu noi, asa ca am ascultat cum se ajunge de la rasina de copac la cercei in multe decade, mai multe decat putem noi numara cu usurinta. Doamna s-a scuzat si s-a dus sa fumeze afara, desi ar fi putut sa ne spuna una alta despre exponatele ascunse sub vitrine. Am plecat de acolo uimiti de frumusetile chihlimbarului, dar dezamagiti de drumul batut pana acolo, care nu era asfaltat pe atunci. Doar ca de data aceasta suntem pregatiti, cu masina cu tractiune integrala, garda maricica si anvelope potrivite pentru vestitul noroi buzoian.

Nu despre acelasi noroi vorbim in partea a doua a escapadei noastre: in drumul nostru vor mai fi Paclele Mici( acei Vulcani Noroiosi ascunsi de ochiul grabit al turistului de weekend). Acest fenomen unic in Europa merita bifat in agenda calatorului, desi este ascuns intre dealuri si coline, unde soseaua ingusta serpuieste; si daca tot facem tur de forta vom ajunge si la Focul Viu, o alta anomalie geologica mult discutata in foruri stiintifice si nu numai( mama omida, se aude?), iar pe intoarcere vom admira tabara de sculptura de la Magura, cu povestile ei despre pacienti de la asezamintele psihiatrice ale judetului; daca avem timp poate cautam si biserica rupestra din Alunisului, cine stie?

Avem multe de vazut, asa ca ma astept sa gasesc poate pe altcineva la Muzeu sa ne ameteasca cu si despre chihlimbar, un drum mai bun spre Colti si.. aceeasi gazda primitoare la Sarata Monteoru (vin si zacusca de ghebe, se stie!).