Pe scurt, alimentatia noastra trebuie sa contina 6 principii de baza: proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine, saruri si apa. Aceste 6 principii trebuie sa participe intr-o anumita proportie in dieta zilnica a unei persoane ( adult sau copil). Dificultatea omului obisnuit consta in a gasi cele mai bune surse pentru aceste principii alimentare. Pentru ca la fiecare din cele 6 principii necesare in mod obligatoriu in dieta zilnica, omul are alegeri de facut, de multe ori influentate puternic de societatea moderna si de rigorile impuse  de magazine alimentare, distribuitori si mai ales producatori de produse alimentare.

In cazul proteinelor, o greseala tipica este pentru o anumita categorie de persoane evitarea produselor de origine animal, mai ales carne. Consecinta fireasca este ca organismul sufera, iar lipsa unor anumiti aminoacizi, gasiti doar in proteinele din carne, poate duce in cazuri severe la malnutritie. La randul lor, grasimile sunt o categorie extrem de hulita de nutritionisti, dar ultimele cercetari arata ca anumite tipuri de grasimi ( atat animale cat si vegetale) ne ajuta sa avem o inima sanatoasa mai mult timp. Uleiurile nesaturate si polinesaturate din nuci, seminte, masline sau peste oceanic scad colesterolul si previn bolile cardiovasculare. Dar si unele produse animale cu continut de grasimi sunt binevenite in dieta noastra.

Daca ar fi sa alegem intre produsele lactate, iarasi, nu exista “ cea mai buna branza” sau “cel mai bun lapte”. Oamenii alearga dupa produse naturale “ de la tarani”, dar de multe ori aceste produse pot fi infestate bacteriologic sau chimic, in ciuda etichetei “ produs natural”. De aceea e greu sa te hotarasti cum e mai bine pentru tine sau pentru cei dragi! O alegere gustoasa si sigura din punct de vedere al riscului microbiologic o reprezinta o serie de produse ambulate in cutii din carton, cu un ambalaj special (tetrapak). Acest tip de ambalare in vid asigura unei bucati de branza stabilitatea necesara in timp, fara a mai fi necesare diverse adaosuri. Branza de tip “feta” de la producatorul Arla, ambalata in acest fel, contine si ulei de palmier, contribuind la gustul deosebit al acestei specialitati si aducand un aport de vitamina E si beta caroten. Cu un continut de grasimi de 20 %, mai putina sare si doar 240 kcal/ 100 grame, acest tip de branza merge de minune la un sandwich pentru micul dejun sau pachetul de la pauza mare pentru copii, si in egala masura intr-o salata greceasca / bulgareasca/ mediteraneana pentru cei mari. Si sunt convins ca si bunica ar invarti niste placintele foarte bune, cu branzica asta inauntru. Totusi tineti cont si de alte tipuri de branza ( cas, mozzarella) cu continut redus de sare( sodiu) si grasimi, cu continut caloric redus.

De aceea e bine sa  recurgem la un mic truc, care ne va incanta simtul gustativ cel putin in egala masura. In loc de varietatile descrise mai sus alegeti cas proaspat, bocconcino, mozzarella sau feta cu continut redus de sare, peste care puteti pune un ulei vegetal aromat (de exemplu ulei de masline extravirgin) si oregano cu cateva minute inainte de a o consuma. Dupa gust puteti sa puneti alaturi struguri, stafide, caise cnfiate, masline kalamata sau prosciutto crudo. E un experiment gustativ absolut incantator, mai ales daca sunteti creativi si inlocuiti uleiul de masline cu cel de nuci sau de palmier, iar oregano cu busuioc sau nucsoara, cimbru, maghiran, sumac…. In felul acesta reduceti si cantitatea de grasimi animale si colesterol. Va urez pofta buna la acest nou platou de branzeturi mai sanatos si mai aratos.

Majoritatea pacientilor care folosesc insulina au diabet zaharat de tip 2. Multi din ei recurg cu greu la insulina, frica de ace fiind o cauza majora pentru tratamentul cu insulina. Realitatea insa este ca multi din ei nu reusesc sa aiba un bun control glicemic, in ciuda tratamentului medicamentos, chiar si cu insulina. In aceste conditii, o scadere suplimentara de 0.7% este o performanta buna, care vine cu costul efectelor adverse ( greata in 41 % din cazuri in acest studiu si frecventa mai mare a hipoglicemiilor).

Ce nu e foarte clar este cine va suporta in Romania o asemenea combinatie: se stie ca si insulina cu pricina, cat si Byetta nu au un pret tocmai mic.

Citeste mai multe despre  Byetta si mecanismul de actiune.

Uneori, rasfoind prin blogosfera, iti e dat sa vezi tot felul de  retete care mai de care mai Eco, mai detoxifiante, mai organice si mai hipocalorice. De data asta, o limonada” alcalina” ))) Ce o fi, doamne iarta-ma, o limonada alcalina? Nu va vine sa credeti ca unii isi prepara asa ceva? Iata aici  :

http://www.tudormateescu.ro/limonada-alcalina/

Domnule Mateescu,… “alcalin” si suc de lamaie nu prea se pupa. E simplu: sucul de lamaie are un pH de 2.5-3, in functie de tipul de lamai/ lime. Ia poftiti dvs si mai documentati-va inainte sa scrieti bazaconii, ca mi se alcalinizeaza ochii cand citesc “d-astea” un link util aici.

Fapt: Zaharul este de vreo 30-40 de ani oaia neagra a nutrimentelor. Incontestabil, zaharul are o reputatie infama datorita problemelor multiple de natura medicala ( diabet zaharat si alte alterari metabolice ), accentuate parca de producatorii de alimente. Orice desert, ca e inghetata, ca e ciocolata, acadea sau biscuit, nu mai este asociat cu imaginea bunicii, ci mai degraba cu imaginea doamnei cu coasa, cu o seringa de insulina intr-o mana si cu factura de la cabinetul de nutritie in cealalta. Sa fie oare zaharul inamicul public numarul 1?

Cu ce sunt eu de acord: iaurtul cu fructe este o bomba calorica, alaturi de shake de fructe( de la Mc Donalds de exemplu), de bauturi tip cocktail cu sau fara alcool, si sucuri de fructe, (cam tot ce se poate bea cu paiul fara efort)… culmea, la capitolul “izvoare de sanatate”….

Painea contine zahar, cateva lingurite…

Zaharul masurat de Viorel este de fapt o cantitate echivalenta cu cea de carbohidrati. Carbohidratii insa au o absorbtie diferita, care poate dura de la cateva minute la cateva ore, in functie de natura lor ( simpli sau complecsi). Aceasta absorbtie diferita este insa si motivul pentru care ridic fanionul verde: painea, cerealele integrale, glucidele din orez, fasole sau paste fainoase vor fi absorbite in 3-4 ore, mentinand o glicemie normala a individului. De aceea, acest tip de alimente nu trebuie sa lipseasca din dieta zilnica a noastra. Din necesarul nostru de energie, cam 40 % ( aproape jumatate) trebuie obtinuta din acest tip de alimente. motivul este unul foarte simplu: sistemul nostru digestiv va avea o sarcina normala, de a transforma amidonul din aceste alimente ( surse de carbohidrati complecsi) in glucoza.

Ce este insa zaharul si ce e glucoza? Ca sa intelegem de ce unele alimente sunt periculoase si altele nu, desi au aceeasi compozitie chimica, trebuie sa intelegem ca exista diferente de structura intre cele doua tipuri de substante: zaharul si amidonul. Ambele sunt carbohidrati, ambele contin glucoza. Cum insa?

Zaharul este un dizaharid, format dintr-o molecula de fructoza, legata chimic de o molecula de glucoza. Glucoza si fructoza sunt monoglucide si sunt esentiale in metabolismul nostru energetic; glucoza este considerata de catre medici combustibilul metabolic suprem. Aceasta substanta simpla trebuie obtinuta din alimente ( amidonul din cereale, paine paste, orez si altele); chiar si zaharul trebuie  transformat in glucoza si fructoza pentru a putea sa le folosim mai departe in scop energetic. Aceasta transformare dureaza putin( minute) la zahar, absorbtia lui fiind rapida, in timp ce la amidon, procesul e mult mai indelungat. De aceea, nu reprezinta neaparat un pericol daca decidem sa consumam in cantitati suficiente, dar nu exagerate, glucide complexe, cu continut de amidon.

Pai bine si cum e cu amidonul? Amidonul? Ei bine, el este un fel de prieten. pentru ca , desi chimic este tot glucoza, e un lant de molecule de glucoza ( numit stiintific polizaharid – structura polimerica; el contine amiloza si amilopectina, polizaharide inrudite, dar usor diferite). Ce e important: aceste molecule de glucoza vor trece in sange doar dupa ce sistemul nostru digestiv va rupe aceste lanturi de glucide in lanturi de glucide mai simple, pana se ajunge la glucoza. Totul se desfasoara treptat, procesul incepe inca din gura, si continua pana in intestinul subtire, unde pana la 90 % din glucoza ajunge sa fie absorbita.

Cu alte cuvinte, painea contine glucoza, dar e stocata sub forma de amidon. Nu este o crima sa o consumam. Este insa gresit sa o inlocuim cu ciocolata, iaurturi sau fripturi in plus, sub motivul ca evitam painea, ca ingrasa. Ingrasa in cantitate mare, dar prejudiciul obtinut prin inlocuirea ei, mai ales de catre o persoana neavizata in domeniul nutritie, poate avea urmari mai adanci si mai grave decat ne inchipuim, atunci cand sarim peste sandwich…

Alcoolul… nu contine glucoza. Deloc, daca e vorba de tuica, whisky, vodka normala( fara arome), vin rosu sau alb sec. Cu totul altfel stau insa lucrurile la coctail de bauturi, lichior, crema de whisky, vin dulce, sampanie si vin rose tip desert, long drinks ( whisky cola, vodca cu suc de portocale). Deci atentie mare cu ce va cinstiti la bar sau la petreceri…

Inchei cu iaurtul masurat de Viorel Copolovici. Da, contine 56 de grame de carbohidrati, din care cam 75% sunt carbohidrati simpli, cu absorbtie rapida. Restul sunt diverse fibre si alte glucide complexe, provenite din fructe, daca au ajuns cumva in mana producatorului respectiv de iaurt,  de care nu trebuie sa ne fie asa teama. Dintr-un pahar mare de iaurt cu fructe ne alegem cu multe glucide absorbite imediat, care nu sunt recomandate, mai ales persoanelor cu stil de viata sedentar. Asa ca merita sa mai masuram  o data linguritele de zahar din viata noastra. Pe bune!

Asa ca ascultati-l pe Viorel si inlocuiti desertul vostru preferat cu un iaurt facut acasa, cu fructe cumparate de voi. E mai sigur si mai sanatos.

E interesant cat de repede se va sesiza ANM in Romania in legatura cu acest subiect.

In UK, pacientii sunt sfatuiti sa consulte un medic de familie sau chiar sa intrerupa tratamentul, spun cercetatorii.

Un grup de cercetatori din Mexic au descoperit ca o dieta bogata in planta numita agave, cu continut mare de fructani, imbunatateste cresterea tesutului osos, dar stimuleaza si productia hormonului GLP 1, implicat in eliberarea insulinei din pancreas.

Totusi, Dr. Lopez, Seful cercetatorilor de la CINVESTAV, atentioneaza ca efectul nu se mentine in cazul consumului de tequila, deoarece fructanii sunt polizaharide care sufera transormari chimice ireversibile si se pierd in timpul distilarii in tequila, prin urmare beneficiile susmentionate nu se vor regasi.

In viitor, este posibil ca un nou medicament pentru diabet zaharat sa fie bazat pe substantele din aceasta planta, pretuita deocamdata doar in baruri si cluburi.

Problema diabetului insulino dependent a fost discutata si rasdiscutata in ultimele decenii. Desi se straduiesc din greu companiile producatoare de insulina sa dezvolte programe pentru pacienti, acestia cauta , pana acum fara prea mare succes, sa isi trateze conditia lor medicala fara injectii. Diverse studii mai vechi sau mai noi atesta “frica” pacientilor cu diabet de tratamentul clasic cu insulina injectabila. In special pacientii nou descoperiti au o mare aversiune pentru folosirea insulinei, desi rezultatele stiintifice actuale sunt in favoarea folosirii cat mai timpurii a insulinei in evolutia bolii.

Ideal insa, din punctul de vedere al pacientului, fie el vechi sau nou, o pastila care sa inlocuiasca o injectie, chiar putin dureroasa, chiar cu risc scazut de lipodistrofie, chiar cu risc scazut de dozaj incorect, este clar o solutie mult asteptata, indiferent de costuri. Si e evident ce trebuie sa contina acea pastila: nu metformin, nu sulfonilureic, nu analog de GLP 1 sau thiazolidindione, ci chiar insulina umana. Problema cea mare este insa cum protejezi molecula de insulina de atacul enzimatic ce incepe in tubul digestiv. Structura proteica este rapid denaturata, rupta si distrusa de proteaze, prezente din belsug in sucul gastric. S-au incercat pana acum diverse metode pentru a evita degradarea insulinei: plasturi cu insulina, inhalator( insulina administrata in puf), pastile “filmate” – cu un strat protector. Nici una nu a reusit sa rezolve problema, cantitatea de insulina absorbita fiind prea mica pentru a asigura functionarea normala a organismului.

Chimistii de la Institutul  Topichev de Sinteza Petrochimica au sugerat o  solutie unica si eficienta, in 2 faze. Pentru a fi siguri ca insulina trece in sange, in prima faza pastila trebuie sa treaca pasajul gastric neatinsa. Apoi, este necesar in faza a doua ca insulina sa fie absorbita in intestinul subtire mai repede decat o pot distruge enzimele proteolitice.

Cercetatorii rusi spun ca prima faza este usor de rezolvat,dar nu  folosind acid poliacrilic sau polimetacrilic, care nu permite insulinei sa fie atacata de enzime. Solutia propusa este un hidrogel care este impregnat cu 3 substante: insulina ( care nu se leaga de hidrogel in niciun fel , putand fi usor eliberata), apoi un inhibitor pentru enzimele proteolitice, si in final un polizaharid de “ancorare” care sa permita absorbtia insulinei in circulatie, prin interactiunea cu lectinele din structura peretelui intestinal.

Cu toate acestea, procesul a fost simplificat si mai tare: exista o substanta , ovomucoidul, cu o structura complexa glucoproteica, care poate exercita in acelasi timp functia de protectie si de ancorare. Componenta proteica a ovomucoidului este responsabila de protectia fatade enzimele ce ataca structura insulinei, iar componenta glucidica realizeaza ancorarea si interactiunea cu lectinele din mebrana mucoasei intestinale.

Prin introducerea ovomucoidului in granulele de hidrogel s-a obtinut un preparat cu insulina care poate fi administrat oral numit RANSULINA, care este deja in faza testelor clinice. Desi uzual acestea dureaza cativa ani, va fi o problema de timp pana cand pacientii cu diabet vor putea inlocui acele scheme de tratament cu 4 injectii pe zi cu o administrare usoara si lipsita de riscuri.